Craciunul. Amintiri din copilarie.

12138459_958191037560450_94581471076826204_o

Clantele casei noastre stralucesc de curatenie, bunicul meu pune placa (vinylul) cu valsurile vieneze, toarna sampanie in cupele de cristal lungi, colorate la marginile de sus si pe picior, fiecare pahar de sampanie ma fascineaza, caci are alta culoare, dar toate fac parte toate din acelasi set, cel festiv, tinut anume pentru sarbatori. Bunica mea aprinde globul pamantesc, care are o culoare galbuie, cu striatii intunecate in locurile cu insemnatate, se afla langa un Atlas Georgafic pe care cu greu il pot muta de pe o parte pe alta a mesei, el e imens si eu sunt mititica. Urmeaza sa ciocnim solemn cu totii, am si eu, in paharul meu, sirop de zmeura cu sifon. Bunicul meu ma invita la vals, dansam impreuna pe podeaua ceruita, visinie, care pocneste sub pasii nostri de vals, eu sunt ametita deja de siropul lipicios si lesinator de dulce, nu cuprind inca atata fericire, chiar daca o imbratisez cu bratele amandoua si cu gura deschisa de copil care nu poate tine emotia inauntru. Stiu ca in curand apare Mos Craciun, care intai lasa bradul in camera din fata, aprinde lumanarile din el, ca misterul sa poata fi intrezarit daca te uiti pe gaura cheii, apoi dispare pe unde a venit, eu ma sperii ca uite, mamiiii, pleaca Mosu’, dar nu, scumpete, auzi-l ca bate la usa, eu tip de fericire cand aud clopotelul, e el, vorbeste blajin, are barba, are traista, un pled rosu si duce in spate, chinuindu-se sa para ca e batran, un sac peticit dar plin cu cadouri pe care mi le da dupa ce ii recit poeziile invatate in anul care a trecut de cand nu ne-am mai vazut. Desigur, punctul culminant e desfacerea cadourilor de Craciun, moment unic, de gratie, trait atat de intens incat emotia sa tina tot anul viitor, si sa se repete totul-totul, le spun bunicilor ca a fost atat de bine incat nu vreau sa se schimbe nimic. Niciodata. Dar inima de copil creste, se transforma, farmecul amintirilor se amplifica odata cu anii, cu zapezile, cu sirul lung de povesti care se tes in jurul lunii decembrie. E vremea ca eu sa devin Mos Craciun, bunicului ii trimit cadou un glob pamantesc nou si plin de surprize, bunica are si ea cadoul ei chic, o cutie de bijuterii sau o geanta cum numai in visele colorate gasesti. Asa este, s-a schimbat totul, dar fara sa se fi schimbat nimic. Poate aceasta e magia Craciunului, il primim, daca suntem norocosi, in copilarie si il pastram cu grija peste ani, ca sa putem sa il dam mai departe.

11713811_908404599205761_8345337541800115053_o

 

10403698_953669584679262_6226772187893415562_n

mini_bar_glob_pamantesc_cu_masuta_ovala_2-2

12112178_952535871459300_3206887807709148178_n

Adela Sirghie

7 Comments

  1. Ce frumoase sunt cutiile de bijuterii, chiar azi am vazut unele superbe din lemn, cu tot felul de motive florale si „marilyn monroe-istice”, la preturi accesibile, tocmai bune de facut cadou 🙂

  2. De multe ori m-am gândit, Adela, cum s-ar bucura bunicii mei de-un cadou modern… mi-as fi dorit s-o pot duce pe bunica într-o calatorie numai că, pe când am avut eu posibilitatea financiara, ea nu mai putea merge. Life…

  3. Cele mai frumoase sunt emotiile din copilarie cand totul este perceput la superlativ. Multumim pentru sugestii, iar vine vremea cadourilor si ma prinde nepregatita :))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *