OCTAV

Pretuieste fiecare moment, pretuieste, pretuieste… par ca spun, sau mai degraba ingana melancolic, toate personajele filmului, de la Spiridon (Victor Rebengiuc) si Octav (Marcel Iures), la Marcel (Andi Vasluianu), menajera Vera (Maria Obretin) sau mama lui Octav (Lia Bugnar).  Te rasucesti usurel pe calcaie si ajungi din nou in lumea minunata a copilariei, unde campiile au ramas la fel de verzi, florile la fel de colorate si spectaculoase, iar sufletul se lasa vrajit de aceleasi intamplari care i-au marcat cei mai buni ani: prima iubire, prima declaratie de dragoste furata de la fata cea draga, jocul, uitatul pe gaura cheii, prietenia, camaraderia. Intreaga atmosfera e  idilica, necazurile par sa nu-i atinga decat pe adulti, copiii sunt scutiti si indepartati ori de cate ori  se intampla ceva dureros. E atat de bine incat te lasi furat fara regrete, retraiesti totul la intensitate maxima, si alergi si te joci, insa tonul melancolic 100% te trage indarat, iti aduce aminte ca ai trecut de optzeci de ani, ca esti aproape de finalul calatoriei, ca te-ai reintors la conacul copilariei presat de treburi financiare. 

La un moment dat, poate in ultimele zece minute ale filmului, am tras speranta ca Octav va ramane la frumosul si romanticul conac, ca nu il va vinde, ca isi va petrece serile care i-au mai  ramas in compania amintirilor din copilarie si a bunului sau prieten Spiridon, bucurandu-l nespus pe acesta, insa finalul nu aduce aceasta veste buna. Conacul se va vinde, iar blandul Spiridon (personajul meu preferat din film) primeste o scrisoare in care Octav ii spune ca nu a vandut si casa in care locuieste acesta (si care apartinea conacului) si ca i-o daruieste, ca un ultim semn de pretuire. Fata de aristocratul Octav, care este, din punctul meu de vedere, un personaj 100% tragic, Spiri pare sa aiba resurse inepuizabile de blandete si bucurie potolita. Il vezi alergand, la nevoie, cu hartiile prietenului prin tribunale, respectandu-i deciziile si indeciziile, necerand nimic, niciodata, ceva pentru el, asteptand sa fie bagat in seama. Este genul de prietenie care m-a emotionat intotdeauna pana la lacrimi.`

Un film de Serge Ioan Celebidachi.

De maine, vineri,  6 octombrie 2017 in cinematografe…

 

Adela Sirghie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *